EcoPoetry de Oana Maroti
Gigantii inca dorm.
E februarie si dealurile
miros puternic a pin.
Migdalii, de prin Ianuarie
dau floare.
In fiecare an
merg sa-i caut,
ii admir in aceasta spectaculara transformare.
Pe langa migdali, albinele lucreaza de zor. Le bazaie motorasul, cu un dulce efect sonor.
Pasarile construiesc cuiburi, ciripesc intre ele, super muzicale, super acrobatice, de la un copac la altul planeaza.
Migdalul intai da floare si-apoi da frunze si pregateste migdale.
Totul merge ca uns,
intrinsec, in orice mini-eco-sistem,
numai pe om il vezi pierdut
pe strada, in masina, ca-n spatiu,
pasionat de ciment
si taiat arbori, crud,
misel si fara coordonare.
Urmaresc migdalul in floare ca si cum ar fi cea mai buna emisiune la televizor.
Pe anul asta, mi-am alinat durerea, contempland migdalii in floare. Cunosc fiecare migdal de pe deal si nu stiu ceva mai spectaculos decat sa-i urmaresc in transformare.
<-><-><-> EN, short version:
Everything goes smoothly,
intrinsically, in any mini-eco-system.
Only man gets lost
on the street, in the car as if in space,
passionate about cement
and cutting down trees, raw,
mischievous and uncoordinated.
Underground Art & Literature - open access to culture 