Ep. 6 Gheaƫă

Storyteller: Oana Maroti

Dracula şi Umbra Mirabelei stăteau aproape liniştiƫi pe verandă. Pământul crăpa din cauza gerului, din hornoaiele caselor ieşea fum gros şi păsările amuƫiseră. Era nespus de frig, lui Dracula ȋi clănƫăneau dinƫii de plictiseală iar Umbra arăta dezolant, abia se observa.

Dracula: Totul e static, taciturn, parcă nici sângele nu mai curge prin vene. Doar gheaƫa care crapă sub picioare şi şuieratul gol al vântului mă mai animă, ȋn rest nu-mi arde de nimic. Hai cu mine câteva zile. Ne luam o mică vacanƫă, te ȋncarci şi tu.

Umbra Mirabelei: Nu zic nu, man. Ce idee te-o trăznit?

Dracula: Va fi o surpriză draga mea. Mă primenesc şi plecăm. Aşteaptă-mă, te rog, un moment. Revin numaidecât.

Umbra Mirabelei spuse bine! şi aşteptă, dar un moment nu era un moment, erau mai multe momente ȋnsumate ȋn vreo oră. Când ȋn sfârşit apăru, Dracula avea părul albastru, ȋşi pusese un costum nou, cu trenă lejeră, culoarea vişinei putrede pe interior şi mirosea a parfum.

Dracula dansând: Să mergem Umbro. Fixează-mi privirea. O să auzi metal.

Umbra Mirabelei se concentră ȋn contactul vizual prelungit până ȋi apăru un caleidoscop ȋn faƫa ochilor, apoi spaƫiu ȋn viteză şi simƫi că realitatea se diluează, că ea insăşi dispare. Ȋi rămânea ȋn memorie privirea intensă a contelui şi auzi un ton de bas repetitiv. Pe când se dezmetici se afla pe o bancă de lemn, la o masă de lemn, lângă o lampă şi-un perete. Din tavan atârnau ghirlande de usturoi şi picioare de porc afumate iar pe un alt perete rânjea un cap alb de ƫap ȋmpăiat şi cu ƫigara ȋn gură.

Dracula: Cu cu, bine ai sosit. Cum a fost călătoria?

Umbra Mirabelei: Salut man, ȋncă ȋmi vâjâie capul. Am auzit repede muzica, mi se pare cunoscută, ştiu ca-i rock alternativ, dar nu ştiu ce formaƫie, iar ghirlandele astea de usturoi mi-s aşa familiare, parcă am fi ȋntr-un pod cu cârnaƫi din Transilvania. Unde suntem?

Dracula: Haha haha. Suntem ȋntr-un bar vechi din Barcelona care chiar seamănă cu un pod clasic transilvănean. Voila până şi ghirlandele de ardei kapia. Au muzică bună, ȋn surdină. Te-am atras cu Helmet chiar uşor, după câteva acorduri ai fost aici.

Umbra Mirabelei: E destul de pustiu. Ba, stai, văd două fete care se pupă de zor. Frumos dar are şi ceva puƫin ȋnfricoşător locul ăsta. Cred că e efectul picioarelor de porc atârnate de tavan. Oase, carne, cadavru, ceva ce-a fost odată viu, se mişca şi grohăia.

Dracula ȋnverzind: Umbro, locul ăsta ȋmi zdruncină suav amintirile din perioada ȋn care nu aveam acces la sângele artificial. Mă hrăneam cu oameni, grotesc dacă stai să te gândeşti. Mă simƫeam ca un monstru, gândeam că e natural să fac victime, dacă aşa mă hrăneam eu. De când am sângele artificial observ că şi oamenii se hrănesc la fel de grotesc.

Umbra Mirabelei: Doar că tu nu aveai altă variantă de supravieƫuire, oamenii au opƫiuni. Abia acuma realizez ce norocoasă pot fi, că mă ȋncarc ȋn loc să diger şi nu trebuie să omor pe nimeni.

Se apropie chelnerul: Buenas, que les traigo?

Era un tip matur zâmbăreƫ, cu părul cârlionƫat şi privire jucăuşă, părea să cânte când vorbea şi purta un şorƫ de bucătărie negru, cu buzunar mare ȋn faƫă.

Dracula: Hola, podemos ver la carta?

Chelnerul spune: Claro, hombre! şi aşează pe masă două meniuri.

Ȋn acel moment, Dracula ȋşi ridică sprâncenele, ȋncepu să-l adulmece şi ȋi atinse mâna cu degetele reci. Chelnerul simƫi ca un fior, ȋşi ȋndreptă ȋntâi ochii spre inelul somptuos al contelui şi apoi se pierdu ȋn privirea albastră. Nu ȋnƫelegea prea bine de ce e fixat, dar era o senzaƫie foarte plăcută şi simƫi că i se umflă sliƫul pantalonului gata să explodeze, aşa că dispăru subtil după bar spunând: Vuelvo enseguida.

Fără să vorbească, Dracula ȋl ȋntrebă de la distanƫă: Que planes tienes esta noche?

Chelnerul tot fără să vorbească: Trabajo hasta las 1.

Dracula ȋn gând: Perfecto. Traenos un Leche de Pantera Rosa y un vermout con hielo, por favor.

Chelnerul: Voy.

Umbra Mirabelei zâmbind complice: Ahahaha, ai venit la combinat, ce impuls primăvăratic.

Dracula rânjind: Lasă asta. Ţi-e sete? Am cerut băuturi.

Umbra Mirabelei: Ce-o să facem cu ele?

D: Ne prefacem. Ȋmi comand lapte de pantera roz de fiecare dată când vin, iar pentru tine am cerut vermut.

Chelnerul se ȋntoarce cu un zâmbet enorm şi spune ȋn limba lui cântată:

Quereis algo mas?

Pune pe masă o sticlă de băutură roz albicioasă, evident făcută cu lapte şi un pahar plin cu un lichid ȋntunecat ȋn care se ciocnesc bucăƫi de gheaƫă, ȋnghesuind o felie de portocală.

Umbra Mirabelei: Miam, tiene buena pinta!

Dracula către chelner clipind din gene: No queremos nada mas, gracias. Hasta pronto! şi-i trimite un pupic.

Chelner: Aproveche!

Umbra către Dracula: Ȋmi vine să plâng că n-am cum să ştiu ce gust are.

Dracula: Vai de mine, ce dramatic. Gândeşte-te că-i ca şi cum ai fi alergică la alcool. Nu poƫi să bei, dar poƫi să admiri paharul, să te joci cu cuburile de gheaƫă, adulmeci dacă poƫi. Ce-i drept eu am obsesia asta cu Leche de Pantera Rosa, dar cum e cu lapte nu cred că l-aş bea nici dacă aş putea. Ȋl prefer numai pentru că e un cocktail roz-lăptos cu istorie. Mi-l iau şi ȋl contemplu. Hai noroc!

Umbra Mirabelei jucându-se cu paharul: Nu zici rău ce zici. Mă bag. Noroc! Ȋmi ȋngheƫa sufletul, acum gheaƫa se topeşte.

După ce termină de zis: se topeşte, Umbra Mirabelei se cufundă ȋntr-o dulce visare. Se făcea că trena lui Dracula era de băut iar cuburile de gheaƫă transparente se ciocneau ȋntr-un fel melodios pe suprafaƫa sângerie. Din aer cădeau felii portocalii de kumquat, măsline verzi şi negre pluteau cu tot cu scobitoare iar ei doi se adăpau din trenă ca două vaci ȋnsetate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s